Vulcanul Ghencea e “adormit şi trist”
Ciudat este să vezi pe viu un meci al Stelei în Ghencea şi să auzi galeria oaspeţilor dominând atmosfera. Treizeci de cum să-i numim? curteni argeşeni cântau nederanjaţi de nimeni. „Templul” clamat odinioară trufaş de cei în roşu şi albastru e pustiu cu scaune decolorate şi spectatori răzleţi şi dezbinaţi. Teoria dezolării pure. Câteva zeci de geci negre cu glugă îl înjură pe Becali teribilist şi continuu de la a doua de deasupra tunelului de la vestiare.
Răspunde ca un ecou depersonalizat nucleul compact de la zero care huiduie şi fluieră. „Sclavii lui Gigi” e replica glugilor. Glugi pe care le-am văzut eu aplaudând la golurile oaspeţilor şi stând imobili la cele marcate de „favoriţi”. Din când în când aplauze de pensionari – aşa cum avea parte Naţionalul acum doi-trei ani în Cotroceni – la câte o alunecare şi bucuria aceea de tip Geoană la exit poll-ul din turul doi. Timidă, ţopăită de fani domnişoare, nu de fani fani. Suporterii Stelei sunt fantome, amintiri. În peluzele care au cântat sub nămeţi la meciul nejucat cu Villarreal, pe stadionul unde s-au prăvălit de-a lungul anilor decibeli care au învins încă de pe tunel adversari cu nume bate vântul. Vuietul de Ghencea a devenit un şuierat jalnic a pustiu, iar vulcanul de odinioară e adormit şi trist.
sursa: Prosport

Category: Revista Presei

