Ce noroc! (GSP)
Steaua a făcut un meci jenant aseară la Ploieşti, dar a cîştigat în ultimul minut datorită atacantul grec, care l-a salvat din nou pe Lăcătuş.
Atacurile Stelei sînt precum scenele unui film mut: ar avea cîteva elemente, dar parcă le lipseşte un ingredient. Oameni care altfel ar trebui să cînte îşi mişcă buzele aiurea, gîtuiţi. Cam asta fac Semedo, Kapetanos, Stancu şi Toja, cvartet condus de dirijorul Lăcătuş.
Cel puţin cowboyul columbian întruchipează o nouă specie de mijlocaş ofensiv. El intră în centru conducînd mingea numai cu exteriorul, fiindcă piciorul stîng îl are doar cît să fi făcut posibil transferul său de la Dallas. Şi cînd nu joacă la alibi, cu mingi pe închizători şi stoperi, Juan Carlos pasează în aut.
Steaua a arătat aseară la Ploieşti că acestea sînt datele reale ale unui război care pe hîrtie arăta că roş-albaştrii puteau păstra, cu o victorie, distanţa de opt puncte faţă de Urziceni, deci şi vise la o nouă aventură în Liga Campionilor.
La cît de crispat evoluează vicecampionii, te fac să te gîndeşti că toate calculele de clasament, cu formaţii de depăşit şi puncte de recuperat stau scrise şi pe tablă, în vestiar, ca sperietorile. (Gazeta Sporturilor)
Category: Revista Presei
Subscribe
If you enjoyed this article, subscribe to receive more just like it.
